Faptul că puține lucruri sunt așa de plăcute într-o zi fierbinte de vară ca un pahar de șpriț reiese și din istorie: anticii romani și greci practicau deja amestecarea vinului cu apă. Pentru ei vinul era o necesitate de bază, zilnică, din care cauză trebuia să fie la dispoziția tuturor, de la sclavi, agricultori, prin femei până la aristocrații timpului. Trebuie să admitem, anticii au din nou dreptate: vinul este o necesitate de bază. Sigur, romanii nu au băut șprițul în sensul de azi, deoarece nu aveau apă carbogazoasă, dar datorită tradiției lor avem regiuni viticole foarte vechi în Europa: unde se duceau soldații romani, apărea și vița de vie, pentru că nu se putea ca soldații să fie gata de luptă fără vin.

Șprițul modern nu există fără apă carbogazificată. Producerea acestuia a început la sfârșitul secolului XVIII. O legendă spune că șprițul a fost inventat când în 1842 scriitorul András Fáy și-a invitat prietenii în crama lui din Fót. Unul din invitați, Ányos Jedlik, un fizician și inventator a adus o sticlă de apă carbogazoasă. Astăzi nu ar fi un lucru excepțional dacă cineva ar duce undeva așa ceva, dar pe atunci era o adevărată curiozitate. Mai mult, Jedlik a elaborat și publicat o metodă proprie de a produce sifon. Astfel în ziua aceea s-au întâlnit ingredientele necesare pentru șpriț, și s-ar fi născut băutura înviorătoare. Se spune că mai târziu poetul Mihály Vörösmarty a schimbat numele nemțesc într-unul maghiar (fröccs) cum era epoca nașterii națiunilor, dar în Austria se cheamă tot spritzer (în Germania se folosește Schorle). Probabil legenda aceasta este numai o legendă, fiindcă cuvântul fröccs apare în dicționarele maghiare numai pe la începutul secolului XIX., dar cert este că băutura se bucură de popularitate mare în țările din fostele teritorii ale imperiului Austro-Ungar.

Probabil cel mai plăcut este băutul șprițului vara, în aer liber, făcut din vin bun și apă curată, fiindcă este revigorant. După ce se bea, prima dată alungă apatia cauzată de căldură, și conținutul ușor de alcool ridică starea de spirit fără să cauzeze amețeală. Nu e de mirare deci că și grecii consumau cu plăcere vinul amestecat cu apă, pentru că în căldura mediteraneeană era nevoie de răcorire, iar alcoolul nediluat ar fi oprit repede dialogul despre idei mari.

Tot din această cauză este o idee bună șprițul vara în locuri unde se organizează în aer liber spectacole sau orice programe. Într-adevăr, căldura de iulie a trecut, dar sezonul șprițului încă nu. Dumneavoastră ce fel de șpriț preferați?